Ziditele arcade de meşteri faurari
Privesc însângerate cum ne croim cărări
Şi încercăm s-ajungem din lumea cea straina
Purtând cu noi cenusa ce-a fost cândva lumină

Degeaba in memorie avem întipărit
           manunchi de gânduri şterse sunând ca un murmur
Căci o neliniste turbată şi fără de stăpân
Nu lasă astfel de lucruri să prindă un contur
Vom reuşi noi oare s-aprindem flacara
Şi să găsim la urmă forma cărării ce era?

Au mai răspuns provocării 34:

  • Tiberiu Oşanu
  • Cutia cu maimuţe
  • Ganguritu
  • Incertitudini
  • Psi
  • Veronicisme
  • Carmen
  • Cita
  • Rokssana
  • Marina Râşnoveanu
  • Valentina
  • Dictatura Justiţiei
  • RedSky
  • Agatha
  • Eclipsa de Marte
  • Scorpio72
  • La Bulivar
  • Gheorghe Cristian